Așa cum am spus în articolul precedent, astăzi voi scrie despre răspunsul meu la întrebarea ”Ce facem când copilul are crize temperamentale, de furie, plâns, protest?”
Și voi începe prin a descrie, pentru început, ce să NU faceți.
E bine să evitați
Nu îi țineți predici copilului despre cât de nepotrivit este comportamentul lui în acel moment. Nu încercați să îi explicați că e greșit ceea ce face, să îl convingeți că nu are niciun motiv serios pentru un astfel de comportament. Prin urmare nu încercați să deveniți vocea rațiunii.
Nu recurgeți la amenințări și nu încercați să vă impuneți prin forță punctul de vedere (dacă mai plângi mult degeaba o să îți dau eu un motiv serios de plâns). Adică nu deveniți răi.
Nu cedați în fața crizelor copilului ridicând limita care a cauzat (de cele mai multe ori) criza (cu mențiunea că limita a fost stabilită pe criteriile sănătoase descrise în articolul precedent). Adică nu deveniți slabi, inconsecvenți.
Nu plecați. Emoțional vorbind, nu părăsiți încăperea. Adică nu vă comportați ca și cum nimic nu s-a întâmplat, ca și când nu asistați la un episod emoțional de intensitate mare. Adică nu deveniți absenți.
Blând, puternic și prezent
Ce să faceți? Fiți blânzi, puternici și prezenți. Știu, sunt doar niște cuvinte, simplu de spus dar greu de… măsurat.
Blând?
Într-o astfel de criză cum îți vezi copilul? Ce cuvinte ai folosi ca să îl descrii? Sunt posibile răspunsuri de genul:
- în astfel de momente e pur și simplu un copil rău
- parcă vrea să îmi facă în ciudă, știe cât mă deranjează să mă sfideze
- e obraznic, nerecunoscător, neînțelegător, enervant, egoist
În astfel de răspunsuri e greu să regăsești blândețea. Ele au în comun faptul că descriu caracterul copilului. Copilul este într-un fel care nu ne convine.
Sunt și răspunsuri din categoria:
- e copleșit de emoții și începe să se manifeste violent
- are mare nevoie să fie liniștit și plânge neconsolat
- este în suferință și nu știe cum să o exprime altfel decât prin a protesta/lovi/plânge
În astfel de răspunsuri eu regăsesc blândețea. Ele au în comun o premisă fundamentală: o astfel de criză e foarte grea pentru copil și înseamnă întotdeauna că, în astfel de momente are nevoie de ajutorul meu.
Puternic?
Cum îți vine în mod firesc acum să reacționezi într-o astfel de criză? Cum faci tu față acestui tip de emoții pe care le afișează copilul tău? Unora dintre noi le e ușor să intre în modul de luptă. Și e o luptă în care criteriul forță este de partea noastră așa că, încrezători în ”victorie” încercăm să ne impunem punctul de vedere. Altora dintre noi ne e ușor să cedăm, să lăsăm de la noi, să ne calcăm pe suflet de data asta. Și genul ăsta de a reacționa îl putem urmări nu doar în relațiile cu copilul ci în mai toate relațiile – în cuplu, la serviciu, cu prietenii. După ce ai reușit să fii blând, să fii puternic înseamnă să recunoști că nu te afli într-o luptă pe care cineva trebuie să o câștige. Te afli într-o situație în care copilul tău are nevoie de tine și primul lucru care e responsabilitatea ta este să îți recunoști/identifici/numești emoțiile pe care le trăiești tu. Apoi, conștient de ele și de cele ale copilului tău, recunoscute cu blândețea de mai sus, responsabilitatea ta este să îl ajuți și pe el să și le recunoască, mai întâi descriindu-le tu pentru el. Și să îi fii alături acum, pe măsură ce le trăiește. Să îi oferi lui energia pe care altfel ai investi-o în câștigarea unei bătălii false.
Prezent?
Dacă modul luptă, descris mai sus, nu vă este caracteristic în felul în care vă confruntați cu episoadele intense emoțional atunci e posibil să vă aflați într-o altă categorie. Aceea a persoanelor care, confruntate cu emoții intense, se rup de momentul prezent (disociază). Adică brusc e ca și când ridicați niște ziduri în jurul vostru, vă comportați pe un soi de pilot automat și faceți mai departe ce aveți de făcut, indiferenți la strigătele, plânsul și protestul copilului. Eventual cu fața împietrită, inexpresivă, fără nicio modificare în aparentă în tonul vocii, ca un robot care face ce e programat să facă și care acum s-a retras emoțional din calea avalanșei. Prezent înseamnă deci chiar asta. Rămâi acolo, blând și puternic.
Voi cum faceți față unor astfel de crize ale copilului vostru? (Lăsați-ne răspunsul pe facebook, dați un share articolului și participați în felul acesta la o tragere la sorți având ca premiu cartea ”Rețete de jocuri – De ce și cum să te joci cu copilul tău”, de Lawrence J. Cohen).
Scris de Mihai Manole, psihoterapeut
Adaugă Comentariu