Colicii bebelușului – durere de burtă sau suprastimulare?

Colicii bebelușului – durere de burtă sau suprastimulare?

Explicația clasică pentru colici este că dezvoltarea incompletă a sistemului digestiv ar determina dureri sau crampe abdominale care afectează starea generală a bebelușului. Nu se cunosc cauzele exacte, dar se crede că pană la maturizarea sistemului digestiv nu există un remediu 100% eficient, ci doar metode care pot ameliora temporar starea de disconfort.

Colicii se referă la un anumit tip de plâns, inexplicabil, care apare de obicei la sfârșitul zilei începând cu vârsta de 3 săptămâni, atinge apogeul la 8 săptămâni și, în general, se diminuează spre 12 săptămâni.

Sunt situații însă când nu crampele par să fie cauza acestor episoade de plâns neconsolat

Din ce în ce mai mulți medici pediatri și neonatologi renumiți au început să susțină un val relativ nou de explicații pentru colici, care are la bază o altă teorie.

Dr. Berry Brazelton spune că foarte rar acest plâns apare din cauza unei tulburări gastrointestinale și vorbește despre sistemul nervos imatur al bebelușului care poate recepta și utiliza stimuli de-a lungul zilei dar, la un moment dat, este copleșit. De aceea, apare această perioadă de agitație la finalul zilei, de obicei în jurul aceleași ore, perioadă necesară bebelușului pentru a-și reorganiza sistemul nervos central, încă imatur. Este important ca părinții să nu îi ofere stimuli în exces în această perioadă și să înțeleagă că acest plâns este un semn normal că micuțul lor crește și se dezvoltă sănătos. Dacă părinții nu sunt pregătiți pentru această etapă, este de așteptat să exagereze în încercările lor de a liniști copilul.

Dr. Howard Chilton spune despre colici că nu au avut niciodată legătură cu durerile de burtă (sau orice alt fel de durere), nici cu arsurile la stomac sau “balonări”. Acesta consideră că nu este vorba despre stomacul copilului, nici despre starea mintală a mamei, ce mănancă ea în timpul alăptării, sau ce formulă de lapte alege dacă nu alăptează.

Chiar dacă bebelușul arată că și cum ar avea dureri insuportabile (își aduce genunchii la piept și plânge că și cum un cuțit i se răsuceste în intestin), se pare că nu este vorba de durere, ci de suprastimularea sistemului nervos senzorial al bebelușului. Dr. Clinton menționează că fiecare asistentă care lucrează într-un spital, oricine alege să citească literatura de specialitate și orice neonatolog care își petrece timpul observând bebelușii, știe că această teorie este corectă.

Ce este de făcut?

Probabil că acum vă întrebați cum rezolvăm problema… Este simplu, în principiu, și greu în practică. Trebuie să reduceți nivelul de stimulare din mediu pană la un nivel căruia bebelușul îi poate face fată și să mențineți acest nivel scăzut suficient de mult astfel încât bebelușul să reușească să își calmeze răspunsul activ la stres.

Iată câteva recomandări făcute de acești medici celebri:

  • Într-un moment al zilei în care sistemul nervos al bebelușului este tensionat, reacția mult prea anxioasa a părinților, care se precipită pe lângă el cu tot felul de remedii, poate copleși capacitatea copilului de a recepta și utiliza îngrijirile lor. Rezultatul va fi că plânge mai mult.
  • Mergeți la copil și încercați toate manevrele pe care le știți pentru a afla dacă are nevoie de ceva. Luați-l în brațe și plimbați-l, hrăniți-l, schimbați-l, mângâiați-l. Dar nu încercați prea multe.
  • Odată ce v-ați asigurat că nu este ud, că nu îi este foame sau nu este bolnav, folosiți tehnici de calmare, dar pe rând, nu toate simultan. Perioada obișnuită de 1-2 ore de agitație se poate ușor prelungi la una de 3 sau chiar 4 ore dacă părinții devin prea anxioși și blochează sistemul nervos, deja copleșit cu prea multe manevre și noi stimulări.
  • Îl puteți pune în pat și îl puteți mângâia ușor. Acorda-ți copilului 10 minute pentru a se “descărca”. După aceea ar trebui să îl ridicați și să îi vorbiți blând. Apoi trebuie să îl lăsați să aibă un nou ciclu de agitație, după care puteți repeta aceeași manevră. Rareori este nevoie ca această procedură să fie reluată de mai mult de 3-4 ori.
  • Îl puteți pune și pe pieptul mamei (piele pe piele), cu urechea în dreptul inimii. Acest lucru îi amintește de sunetele auzite în uter. Poate dura ceva timp până să se liniștească, așa că păstrați-vă calmul și fiți răbdători.
  • După ce se liniștește, bebelușul va fi mai bine organizat – somnul, mesele și starea de alertă vor avea ritmuri mai regulate până la perioadă de agitație din ziua următoare.

În această perioadă delicată este esențial să reușiți să păstrați activitatea și stimularea din mediul bebelușului pană la un nivel căruia îi poate face față. Acest nivel depinde și de temperamentul acestuia, toți copiii sunt diferiți. Trebuie să aflați unde este limita copilului vostru și să păstrați nivelul sub aceasta.

Mai multe detalii şi soluții pentru a îmbunătăţi somnul bebeluşilor vor fi prezentate în cadrul seminarului “Nani-pui: totul despre somnul bebeluşilor”, la sediul Centrului de consiliere şi educaţie parentală “Parentaj” din Bucureşti. 

Scris de: Corina Manole, primul consilier pe probleme de somn ale copiilor acreditat în România de către Institutul Internațional pentru Somn Blând,  membră a IACSC – Asociația Internațională a Consultanților pentru Somnul Copilului și Educator Parental acreditat internațional “Circle of Security”.

Adaugă Comentariu