Atașamentul este un aspect specific al relației dintre un copil și un părinte, esențial atunci când vine vorba de a-i oferi copilului sentimentul de siguranță, protecție. Atașamentul nu se referă la a te juca sau a întreține copilul – acesta ar fi rolul părintelui de partener de joacă – nici la a hrăni copilul – acesta ar fi rolul de îngrijitor – nici la a trasa limite – acela ar fi rolul de disciplinare – sau la a-l învăța deprinderi noi – acela ar fi rolul de profesor. Vorbim de atașament atunci când copilul își poate considera părintele ca o bază de siguranță de unde poate pleca în explorări și o bază de siguranță la care să revină încrezător că va găsi protecție, siguranță și confort.
Toate rolurile menționate anterior descriu diferite aspecte ale relației dintre un părinte și copilul său însă aceste roluri nu definesc atașamentul. S-a dovedit că atașamentul este un puternic predictor al viitoarei evoluții sociale și emoționale a copilului, în timp ce calitatea rolurilor respective nu au această capacitate predictivă.
Un copil poate să aibă relații de atașament din categorii diferite cu mama, respectiv tatăl său. Copiii care au o relație securizantă cu ambii părinți sunt cei mai încrezători și competenți; cei care nu au o relație securizantă cu niciunul dintre părinți sunt cei mai nesiguri.
Teoria atașamentului descrie patru tipuri de atașament: atașamentul sigur, atașamentul nesigur rezistent sau ambivalent, atașamentul nesigur rezistent și atașamentul dezorganizat. Tipul de atașament este decis de natura experiențelor repetate de conectare cu figura importantă de atașament. Teoria atașamentului este teoria care stă la baza programului de educație parentală Cercul Siguranței, un program prin care părinții descoperă universul emoțional al copiilor dintr-o perspectivă nouă, care îi ajută să înțeleagă principiile cheie ale dezvoltării unui atașament sigur. Participarea la acest program poate aduce schimbarea de care aveți nevoie în relația părinte-copil!
Adaugă Comentariu