Apusul in Herăstrău, într-o duminică a unui weekend de primăvară frumoasă, la roată, unde e centrul distracție pentru copii – momentul în care vezi cedând părinții, pe capete.
Luca tocmai se înfige în acadelele lăsate la îndemănă pe vitrina cu înghețată în care înghețata e de mult terminată. Tatăl, cu reflexele puțin obosite, ajunge cam târziu. Se pare că ar fi a patra pe ziua de azi. Și 4 este prea multul de astăzi. Acadeaua e bine prinsă. Știe și el, tatăl, ca acea întârziere de o fracțiune de secundă îl va costa. Va fi o luptă care se va prelungi, poți citi în privirea lui cum se încordează pentru a găsi o soluție pentru a scurta schimburile de replici. E ca în tenis, în setul decisiv, după prea multe ore de joc – scurtează schimburile de mingi cât poți (parcă oricine se pricepe la tenis, nu?). Tatăl găsește soluția pe care a căutat-o din ochi – mama. Ia-l de-aici, se aude, zicând în timp ce se și întoarce cu spatele și se îndepărtează.
Bianca vrea neapărat o găletușă cu plastilină. Pare foarte hotărâtă să nu își mai miște bicicleta din loc până când mama ei nu va înțelege cât de important e să aibă acea plastilină colorată. Pe mama Biancăi nu am observat-o decât în momentul în care izbucnește puternic întorcându-se pe călcâie și îndepărtându-se fără să privească înapoi:
– Ei, bine, rămâi aici singură, dacă nu vrei să înțelegi! (și, bineînțeles, în privirea ei, pe care am putut să o văd de aproape, se vedea un apus pe care nu îl pot descrie aici)
– Tu nu vrei să mă înțelegi pe mine! strigă Bianca printre lacrimile care nu îi spală deloc mustățile desenate, de pisică, semn al unei duminici primăvăratice reușite.
În același timp cu scena aceasta mă văd nevoit să îmi întorc privirea. Un țipăt descătușat dintr-un piept care să fi avut vreo 4 anișori – o fetiță care își ducea la bun sfârșit protestul apăsând pedala bicicletei până la podea, prin mulțimea care îi sărea din față, pe pista de biciclete. Nu am aflat motivul protestului pentru că luase deja distanță, părinții erau cu mult în față, semn că poate amenințarea cu te las singură a fost ignorată destul de mult timp de fetița care acum își croia drum prin mulțime.
Adaugă Comentariu