Emoția trăiește în corp

Patty avea ore de teatru la școală. Ea mi-a povestit ceva ce profesoara lor de teatru, domnișoara Roberts, le-a cerut să facă la clasă.

”Priviți în pământ, chiar în fața vârfurilor de la pantofi”, a zis ea. ”Nu priviți pe nimeni altcineva și nu vorbiți cu ei.”

Ei și-au lăsat umerii să cadă, și=au lăsat mâinile să atârne pe lângă corp și apoi au mers o vreme, fără să privească pe nimeni și fără să vorbească. După câteva minute, domnișoara Roberts i-a întrebat: ”Ei, cum vă simțiți?” Patty mi-a spus că aproape toți au recunoscut că erau triști. 

Mai apoi domnișoara Roberts le-a cerut să se așeze în perechi și să se privească unul în ochii celuilalt. ”Puneți mâinile pe coapse”, le-a spus. ”Depărtați picioarele și priviți fix.” După câteva minute, toți au spus că se simțeau furioși pe celălalt. ”Continuați să vă fixați partenerul”, i-a îndrumat domnișoara Roberts, dar de astă dată încleștați fălcile și strângeți pumnii. Din nou s-au simțit furioși; unii s-au simțit chiar mai întărâtați decât înainte și unii au spus că erau realmente scoși din minți de cealaltă persoană.

”Acum, a spus domnișoara Roberts, relaxați-vă fălcile și pumnii, stați drept și priviți-l pe celălalt în ochi, clipiți de câteva ori și începeți să zâmbiți” Nu au trebuit să facă asta mult timp înainte ca celălalt să întoarcă zâmbetul și toți au mărturisit în curând cât de fericiți erau.

”Închideți ochii”, a continuat domnișoara Roberts. ”Scuturați-vă puțin mușchii umerilor și brațelor, lăsați-vă corpul să rămână nemișcat.” Curând toți au constatat cât de relaxați se simțeau. 

”Oamenii cred că a juca teatru înseamnă a te preface că ești cineva anume, a spus domnișoara Roberts, dar toi actorii buni știu un secret de care majoritatea oamenilor nu par să fie conștienți. Dacă-ți schimbi postura și expresia facială începi să schimbi modul în care te simți. Nu trebuie să încerci să te prefaci că ești fericit sau trist. Luând postura unei persoane care trăiește aceste sentimente începi să le și simți. Și asta nu-i deloc o glumă.”

Patty nu se gândise la asta înainte. Nu-și dăduse seama că putea începe să schimbe modul în care simțea prin modul în care stătea, prin postură și expresia feței. Cred că domnișoara Roberts îi învață pe copii ceva mai mult decât teatrul. Patty învăța câteva lucruri importante despre gestionarea propriilor sentimente. Mi-a spus:

-N-am crezut niciodată că pot schimba felul în care mă simt modificându-mi purtarea.

(101 povești vindecătoare pentru copii și adolescenți, George W. Burns)