Frica de întuneric – cum îi putem ajuta pe cei mici să o depășească mai ușor?  

Frica de întuneric – cum îi putem ajuta pe cei mici să o depășească mai ușor?  

De multe ori, părinții se pot confrunta cu frica de întuneric a celor mici – fie că nu vor să meargă la culcare pentru că este “ceva” sub pat, sau se trezesc peste noapte și nu pot adormi la loc dacă nu este aprinsă lumina pe hol – aceasta este o etapă care poate fi o provocare pentru întreaga familie.

Este bine de știut că până la vârsta de 2 ani copiilor nu le este frică de întuneric. După această vârstă însă, când imaginația copilului începe să înflorească, poate apărea starea de frică cauzată de monștrii creați de cel mic.

Până la vârsta de 2 ani

Până în momentul nașterii, bebelușii sunt obișnuiți cu întunericul care poate fi chiar o sursă de siguranță. După vârsta de 6-8 săptămâni bebelușii încep să facă diferența între zi și noapte, iar dacă ai un bebeluș foarte activ și ușor de stimulat, lumina redusă în timpul somnului îl va ajută să doarmă mai bine (mai ales că pe întuneric este favorizată producția de melatonină, hormonul somnului). Pe măsură ce crește, bebelușul devine mai sociabil și poate apărea rezistența la culcare. De aceea, forma de protest care apare când stingeți lumina este plânsul – dar acesta nu este cauzat de frică ci de simplul fapt că bebelușul nu vrea să se culce, are o asociere de somn care îi face adormirea mai dificilă sau este supra-obosit.

După vârsta de 2 ani

Toți copiii se confruntă după vârsta de 2 ani cu diverse frici, iar teama de întuneric este una dintre ele. Poate apărea în jurul vârstei de 2-3 ani – odată cu dezvoltarea imaginației (de exemplu, când vede umbre în întuneric, copilul începe să găsească tot felul de explicații și să facă asocieri cu lucrurile care îl neliniștesc, iar imaginația începe să zburde și să amplifice starea de teamă).

În astfel de situații, este important să NU aprindeți lumina în cameră (inhibați astfel producția de melatonină iar readormirea va fi dificilă), să NU îl scoateți din cameră și să NU minimizați teama copilului (care este cât se poate de reală).

Ce puteți face?

  1. Validați-i emoțiile – indiferent cât de banal vi se pare motivul, dacă are sau nu de ce să îi fie frică, ceea ce simte copilul este cât se poate de real. De aceea, primul pas foarte important este să îi validați această stare – astfel el se va simți ascultat, înțeles și iubit, iar sistemul limbic se va calma și va fi capabil să se liniștească. Analizați diferența între: “De ce îți este frică? Nu este nimic sub pat, nu mai plânge. Ești copil mare și ar trebui să fii mai curajos” ȘI “Văd că îți este foarte frică și te simți copleșit. Este greu să stai aici în cameră singur fără să știi exact ce se ascunde sub pat. Sunt aici lângă ține și ești în siguranță.”
  2. Depășiți frica prin joacă – puteți vorbi ziua despre această teamă, să jucați un joc de rol, să căutați o carte pentru copii pe această temă pe care să o citiți împreună, să faceți umbre pe perete în semi-întuneric.
  3. Verificați dacă are acces la emisiuni TV, site-uri sau alte surse care pot conține informații care să îi accentueze frica.
  4. Încercați să înțelegeți cât mai bine motivul și cauza acestei frici. Astfel veți putea găsi soluția potrivită. Dar este important să nu vorbiți despre asta exact în momentul când apare criza, ci a doua zi, când lucrurile sunt calme.
  5. Stabiliți un cod prin care va poate chema în ajutor și încercați să nu îl luați din cameră – acest lucru îi va accentua frica de spațiul respectiv.
  6. Nu alungați împreună monștrii – acest lucru va confirma faptul că și voi credeți în ei și că pot exista cu adevărat.
  7. Obiectul de siguranță – puteți încuraja copilul să doarmă cu un obiect care îi este drag – acesta îl poate ajuta să se relaxeze și să doarmă mai bine.
  8. Asigurați o sursă de lumină accesibilă – puteți plasa o veioză aproape de pat pe care cel mic să o poată controla singur.
  9. Eliminați umbrele înfricoșătoare din cameră. Uitați-vă cu grijă dacă există anumite jucării sau obiecte care pe întuneric pot părea înfricoșătoare și schimbați-le poziția sau scoateți-le din cameră înainte de ora de culcare. O discuție cu cel mic poate fi de mare ajutor pentru a identifica dacă există o astfel de sursă a fricii.

Majoritatea copiilor depășesc această etapă în câteva luni. Este important să aveți răbdare, să acționați cu multă empatie și să aveți consecvență în abordarea pe care o alegeți.

Mai multe detalii şi soluții pentru a îmbunătăţi somnul bebeluşilor vor fi prezentate în cadrul seminarului “Nani-pui: totul despre somnul bebeluşilor”, la sediul Centrului de consiliere şi educaţie parentală “Parentaj” din Bucureşti. Sau puteți opta pentru consiliere personalizată.

Scris de: Corina Manole, primul consilier pe probleme de somn ale copiilor acreditat în România de către Institutul Internațional pentru Somn Blând,  membră a IACSC – Asociația Internațională a Consultanților pentru Somnul Copilului și Educator Parental acreditat internațional “Circle of Security”.

Adaugă Comentariu