Îmbrățișări, ținut în brațe, iubire necondiționată
Cele mai recente cercetări au arătat că afecțiunea fizică arătată unui copil în perioada sa de dezvoltare este chiar mai importantă decât se credea. Un studiu efectuat în cadrul Spitalului de Pediatrie din Ohio a concluzionat că atunci când sunt îmbrățișați, bebelușii formează noi conexiuni neuronale iar creierul lor se dezvoltă mai bine.
Dr. Nathalie Maitre a menționat că lucrurile simple cum ar fi mângâierile sau ținutul în brațe fac diferența atunci când vine vorba despre modul în care se dezvoltă creierul. În plus, îmbrățișările mamei în situații de stres pentru bebeluși ajută creierul să se dezvolte mai bine, mai armonios. Este important de reținut că hippocampusul (zonă implicată în stocarea amintirilor) este mai mare și mai bine dezvoltat la copiii care au primit imbrătisări atunci când s-au confruntat cu situații tensionate.
Mitul copilului răsfățat
Teama de răsfăț sau că îl vom învață “prost” pe cel mic poate apăsa greu pe umerii proaspeților părinți. Vestea bună este că nou-născuții nu pot fi răsfățați, ei au nevoie de prezența permanentă a părinților și de contactul fizic cu aceștia. Iar împlinirea acestei nevoi nu duce la un bebeluș răsfățat, ci la un bebeluș liniștit care învață cum să își regleze emoțiile.
Copii mici nu își pot regla emoțiile singuri, așa că la început au nevoie ca părinții să facă asta pentru ei – prin contact fizic și disponibilitate emoțională. Pe măsură ce ei cresc, învață cum să facă față propriilor emoții având nevoie doar de susținea părinților.
Limite și comportamente problematice
Cercetările au arătat că răsfățul sau comportamentele problematice apar atunci când părinții au dificultăți în a găsi echilibrul între a seta limite atunci când este cazul și a-și păstra în același timp blândețea și empatia. Primul pas este de a conștientiza că atunci când intrăm într-un “razboi” cu cei mici în care există o luptă pentru putere, înseamnă că la final unul va câștiga iar celălalt va pierde. Iar în această situație, concluzia este că de fapt ambii au de pierdut.
Putem privi comportamentele problematice ale copiilor ca o alarmă de incendiu. Dacă singurul obiectiv este să aruncăm cu apă pe alarmă, clădirea va arde în întregime. Tocmai de aceea pedepsele și recompensele nu funcționează pe termen lung – ele sunt îndreptate către alarmă și nu către foc.
Scris de: Corina Manole, educator parental atestat internațional “Circle of Security” și Consilier pentru somnul copilului.
Adaugă Comentariu