“Sleep training” – între plâns și empatie

“Sleep training” – între plâns și empatie

De multe ori, atunci când căutăm o soluție pentru trezirile frecvențe din timpul nopții pe care le are bebelușul, găsim o mulțime de sugestii, recomandări și păreri contradictorii despre “sleep training” care ne pot duce într-o stare de confuzie.

“Sleep training” – da sau nu?

Nu există un răspuns corect, iar decizia trebuie luată în urmă unei evaluări amănunțite a problemei, a cauzelor și a trăsăturilor bebelușului și ale familiei. Soluțiile în X păși nu se potrivesc în orice situație și atunci când sunt aplicate greșit pot aduce multă frustrare atât părinților cât și copilului.

În primul rând, este esențial să aveți o imagine cât mai clară despre ce înseamnă “sleep training”, abordările care există și ce presupune fiecare tehnică în parte. Contrar multor așteptări, sleep training nu implică întotdeauna plânsul bebelușului.

Principalele tehnici și ce presupun ele

Tehnica cea mai veche, care sperie cel mai mult și care a adus multă neîncredere în rezultatele obținute este cea cunoscută sub numele de “cry it out”. Pe scurt, aceasta presupune lăsarea bebelușului să plângă, singur, până când, într-un final, acesta învață să adoarmă singur. Brutală și fără rost, nu ar trebui urmată în nicio situație. Faptul că bebelușul ajunge să se oprească din plâns și să adoarmă după o perioadă lungă de timp, nu implică și satisfacerea nevoii acestuia de apropiere și se poate declanșa sentimentul de abandon.

O zonă gri, în care găsim cele mai multe tehnici, este cea a “plansului controlat” (controlled crying). Toate aceste tehnici au în comun câțiva păși esențiali – bebelușul este pus în pătuț cât este somnoros dar nu adormit complet, părintele îl liniștește la anumite intervale de timp (fixe sau nu) – având grijă că acesta să nu adoarmă complet în brațe (dacă procesul de liniștire implică ridicarea bebelușului din pătuț) și consecvență în aplicarea tehnicii alese.

Tehnicile de plâns controlat sunt variate și pot presupune una sau mai multe din următoarele elemente:

  • Plecarea părintelui din cameră în timpul intervalelor stabilite sau prezența permanentă a acestuia lângă bebeluș
  • Încercarea de a liniști bebelușul fiind aproape, dar fără a-l ridica din pătuț
  • Verificări scurte la intervale de timp fixe prin care ne asigurăm că bebelușul înțelege că părinții îi sunt alături în acest proces
  • Liniștirea completă a bebelușlui luându-l în brațe

Există de asemenea și metode blânde, în care bebelușul nu este lăsat să plângă. În cazul acestora, rezultatele se vor vedea însă ceva mai greu, în interval de o luna sau chiar mai mult. Aceste metode presupun ca bebelușul să fie pus în pătuț somnoros dar nu adormit complet și să fie liniștit imediat ce începe să plângă (având grijă că atunci când este liniștit să fie pus înapoi în pătuț cât nu este complet adormit).

Eficiență măsurată în timp

Un criteriu important de diferențiere a acestor metode este eficiența lor în timp. Metodele din sfera plânsului controlat pot avea rezultate rapide (de 4-5 zile) în cazul celor care implică un grad mai mare de plâns al bebelușului, și până la 20 de zile în cazul celor care implică ridicarea bebelușului din pătuț în cadrul procesului de liniștire.

Implicații emoționale

Indiferent de metoda pe care o aleg părinții, este important să înțeleagă natura plânsului care va apărea (dacă este de protest sau nu) și să se asigure că bebelușul simte că este susținut pe parcursul întregului proces. Scopul nu este ca bebelușul să învețe cu orice preț cum să adoarmă singur, scopul este să învețe asta într-un mediu familiar în care să simtă înțelegerea și susținerea părinților. Iar acest lucru se obține cu empatie și blândețe. Un alt lucru important – nu încercați nicio metodă de sleep training la bebeluși mai mici de 4-5 luni.

Cheia succesului

Atunci când alegeți să porniți pe acest drum, trebuie să vă pregătiți pentru câteva zile obositoare și grele și este important să fiți consecvenți până la final. În caz contrar, toate eforturile vor rămâne fără rezultatele dorite și veți rămâne doar frustrați și dezamăgiți.

De asemenea, este important să știți că dobândirea acestei noi abilități – de a adormi singur – este esențială pentru o mai bună odihnă a întregii familii. Iar studiile au arătat că o mai bună odihnă implică un grad mai mare de mulțumire, fericire, împlinire.

În plus, invățarea bebelușului să adoarmă singur are multe beneficii:

  • Bebelușul care învață să adoarmă singur începe de obicei, la scurtă vreme, să doarmă toată noaptea
  • Somnul independent contribuie la prelungirea reprizelor de somn
  • Culcarea bebelușului devine un ritual plăcut
  • Bebelusul învață autosuficiența, o abilitate prețioasă

Mai multe detalii şi soluții pentru a îmbunătăţi somnul bebeluşilor vor fi prezentate în cadrul seminarului “Nani-pui: totul despre somnul bebeluşilor”, la sediul Centrului de consiliere şi educaţie parentală “Parentaj” din Bucureşti. 

Scris de: Corina Manole, primul consilier pe probleme de somn ale copiilor acreditat în România de către Institutul Internațional pentru Somn Blând,  membră a IACSC – Asociația Internațională a Consultanților pentru Somnul Copilului și Educator Parental acreditat internațional “Circle of Security”.

Adaugă Comentariu