Un prieten mi-a mărturisit că a mers la un curs de parenting. Și că a fost foarte fain și ciudat în același timp. Era singurul bărbat într-o mare de mămici. Mi se pare o imagine sugestivă pentru poziția tatălui în tot tabloul ăsta al parentajului. Zeci de grupuri de facebook cu și despre mămici interesate de toate subiectele posibile legate de copil, pe grupe de vârstă, zeci de articole despre relația emoțională mamă-copil, zeci de evenimente cu săli pline de mame.
Și totuși tații sunt acolo, unii nimeresc la astfel de evenimente, unii citesc astfel de articole, unii scriu astfel de texte. Și toți sunt acolo, în relație cu fetița, cu băiețelul, o relație la fel de emoțională ca cea mamelor, o relație la fel de importantă. Fiecare jucându-și rolul cât de bine poate. Și rolul acesta nu este deloc mai puțin important. Ba mai mult, în cazul taților de fete el contează mai mult decât rolul mamei. Asta privind din perspectiva viitoarelor relații ale fiicei sale, odată ajunsă adultă.
În acest text, ce va fi citit de mămici, vă salut, tătici!
Adaugă Comentariu