Tată full-time

Nevoia de siguranță

Am mulți colegi de generație care au primit din partea părinților întrebări sau observații de tipul: ți-au făcut carte de muncă? îți merge vechimea? în discuțiile despre locul de muncă. O preocupare naturală pentru părinți obișnuiți cu un anumit fel al lucrurilor, felul pe care l-au trăit ei. Este vorba despre dorința părinților de a te ști în siguranță, raportați le ceea ce a însemnat pentru ei (în bună măsură) siguranța, la modul în care și-au asigurat-o lor și nouă.

Nevoia de siguranță este pe locul doi în topul nevoilor umane, după nevoile fiziologice. Este o nevoie care ne însoțește de când ne naștem. Semnificația ei evoluează odată cu noi, începem treptat să o putem exprima și în cuvinte (sau în întrebări, ca cele de mai sus), ne comportăm și luăm decizii în funcție de ce însemnă siguranța pentru noi. Și, bineînțeles, totul se întâmplă natural, fără să știm neapărat că facem ceea facem pentru că ne dorim siguranță.

Mă întreb cum ar putea formula un copil de un an nevoia sa de siguranță? Ce ar spune el, folosind cuvintele unui om mare, atunci când ar descrie semnificația lui pentru siguranță? Și-ar întreba oare părinții vă angajați să aveți grijă de mine full-time sau part-time? contract de muncă sau colaborare? veniți la job sau lucrați remote?

Tată full-time

Am fost tată full-time două zile, doar eu și Ea. Se mai întâmplase, fuseseră zile cam obositoare. De data asta nu am simțit când au trecut. Am rostit cuvântul tablou poate de o sută de ori, pentru că a învățat care sunt tablourile. Am răsfoit cartea preferată de zeci de ori, repetând farfurie, elefant, șosete tot de zeci de ori. Ne-am îmbrățișat de câte ori a avut chef plus de câte ori am avut eu chef (și mi-a permis). Am făcut nani și ne-am dat în leagăn (mai mult ea).

Când am revenit acasă, după o zi de tată part-time, cu o oră înainte de culcare, a alergat și s-a aruncat în brațele mele fără nicio ezitare. Cred că e normal ca orice copil să își dorească un tată (și evident o mamă) full-time. Și îmi place să cred că un copil ar descrie conceptul de full-time cam așa: full-time e atunci când mă bucur cu mami și tati. Adică n-ar fi vorba de numărul de ore ci ar fi vorba de ce se întâmplă în niște ore, acele ore pe care le avem. Cu cât mai multe cu atât mai bine.