Niciodată nu vor fi trei pași
Părinții sunt interesați să afle soluții punctuale pentru probleme punctuale. Întrebările sunt de cele mai multe ori sub forma ce fac? Există o nerăbdare întemeiată în a găsi o soluție. Spun întemeiată pentru că acest fel de a face lucrurile și de a pune întrebări este cel care ne este cel mai familiar. De cele mai multe ori se așteaptă de la noi soluții concrete și ne dorim răspunsuri concrete. Timpul nu ne permite să fim impreciși, avem nevoie de soluția în trei pași. Dacă scrii un articol care sună cam așa – 3 pași pentru a-ți liniști copilul – sunt șanse mari să obții un record de audiență. Problema e că, încercând pur și simplu acei pași, ca o rețetă, ajunge de multe ori să pară la fel de efemer precum pașii din fotografie, sub acțiunea valurilor.
Cartea Parenting from the inside out, tradusă la noi ca Parentaj sensibil și inteligent, a fost respinsă de peste 20 de edituri până să fie publicată. Motivele respingerilor se bazau pe faptul că părinții (americani) doresc să afle soluții concrete la provocările parentajului, vor să afle ce anume să facă în situația X. Y, nu vor să li se spună că secretul constă într-un proces propriu de dezvoltare personală. O traducere alternativă a titlului cărții la care mă gândesc acum ar suna astfel: parentaj din interior către exterior.
Pasul în interior
Abordarea de la interior presupune disponibilitatea părintelui de a traversa un proces de introspecție, un proces la capătul căruia să obțină o poveste coerentă legată de felul în care a devenit ceea ce este. Să luăm ca exemplu un părinte căruia îi vine natural să spună cam așa: rolul meu de tată/mamă este să mă asigur că fata/băiatul meu are tot ce îi trebuie, haine, mâncare, jucării, educație; rolul copilului este să mă asculte, să învețe, să fie cuminte. O astfel de viziune despre parentaj are în centrul ei noțiunea de comportament. Eu trebuie să mă comport așa, copilul trebuie să se comporte așa. O astfel de viziune pune în plan secund emoțiile (în cel mai bun caz). Confruntat cu o astfel de observație, este posibil ca părintele să răspundă cam așa: dar normal că o iubesc, nici nu se pune problema, de-aia fac toate lucrurile pe care le fac, pentru că îl/o iubesc. Ce ar însemna procesul de introspecție pentru un astfel de părinte? Parte a acestui proces ar putea fi de exemplu căutarea răspunsului la întrebări de tipul:
- cum am ajuns să pun atât de mult preț pe comportamente și să pierd din vedere importanța emoțiilor, a manifestării lor?
- ce mi-a lipsit mie cel mai mult în copilărie și mai ales cum m-am simțit având această lipsă?
- cât de bine îmi cunosc emoțiile pe care le trăiesc, felul în care le trăiesc?
O reacție la o astfel de propunere poate fi: La ce bun să îmi pun astfel de întrebări? Să mă preocupe lucruri așa abstracte? Cum mă ajută? Eu vreau să știu ce să fac atunci când fata face crize că vrea nu știu ce jucărie!
Coerența părintelui, coerența copilului
Există cercetări care demonstrează că măsura în care părinții reușesc să își răspundă la astfel de întrebări prezice evoluția socială și emoțională a copiilor lor. Un astfel de proces, de la interior către exterior, este unul care cu siguranță ne solicită mai mult decât aplicarea unei rețete în 3 pași pentru disciplinarea copilului. Valoarea unui astfel de proces constă și în faptul că, la final, părintele rezonează mult mai ușor cu soluții (sau pași) care înainte îi păreau poate doar vorbe goale. De exemplu, cum vi se pare următoarea sugestie de interacțiune cu un copil de un an, atunci când acesta plânge cu sughițuri pentru că trebuie să plecați din parc: opriți-vă, ia-l în brațe și vorbește-i, spunându-i cam așa – ești foarte supărat, ți se pare poate nedrept că trebuie să plecăm când tu îți dorești atât de mult să mai rămâi; ești supărat și poate chiar furios pe mami/tati, îți e atât de greu să te liniștești…și tot așa, pe toată perioada în care continuă să plângă, punând în cuvinte ceea ce vedeți și ceea ce vă imaginați că simte, vorbindu-i poate ca unui om mare care suferă. Știm foarte bine că într-o astfel de situație nu e prea ușor să te comporți astfel. Într-o astfel de situație mulți dintre noi ne dorim mai degrabă să se termine mai repede.
Adaugă Comentariu