Emoții și trucuri

Emoții, perspectiva adultului (A) și a copilului (C).

Frică

A: Mă înspăimântă gândul că nu sunt un părinte suficient de bun

C (1 an): Mă înspăimântă privirea străinului care îmi zâmbește și s-a apropiat atât de mult de mine

Neputință

A: Nu știu ce să fac să îmi potolesc copilul din plâns

C (3 ani): Orice aș face, băiatul din parc nu vrea să se joace cu mine

Tristețe

A: Mă întristează că mi-am lovit copilul

C (orice vârstă): Sunt trist că am fost lovit.

Adulții nu au exclusivitate în trăirea emoțiilor. Copii și adulți deopotrivă le trăiesc. Experiența e la fel de copleșitoare și de-o parte și de cealaltă. Noi, adulții, am învățat tot felul de trucuri prin care să reacționăm la emoții; stârnim un conflict când ne e frică, ne preocupăm brusc de ceva cu adevărat important când ne simțim neputincioși, ne înfuriem când suntem triști. Copiii le trăiesc fără trucuri, din plin, sincer. E posibil ca multora dintre noi descrierea emoției din perspectiva copilului să li se pară…copilărească. Și de multe ori așa o tratăm. Acesta este trucul pe care îl folosim, de data asta pentru a reacționa la emoțiile lor. Trucul este întotdeauna așa: nu trăi starea, fă repede ceva ce îți vine la îndemână, fugi. Cum am fi dacă am reuși, pentru un moment, să o trăim, din perspectiva lor, a copiilor?

PS1: există trucuri și pentru emoțiile pozitive

PS2: ce vedeți în partea dreaptă a imaginii?