Jucărie nouă – forme geometrice, frumos colorate, care trebuie introduse într-un borcan prin găurile corespunzătoare. Cercul intră prin cerc, pătratul prin pătrat și așa mai departe. Jucăria asta m-a făcut să mă gândesc la cât de atractivă este pentru mine ipostaza de părinte elicopter. Rezistam cu greu tentației de a-mi îndruma fetița foarte prompt, de fiecare dată când îmi dădeam seama că nu potrivește corect formele. Deveneam destul de intruziv și mi-am dat seama că îi furam toată plăcerea de a se juca și toată plăcerea de a învăța. Voiam să joc în locul ei, nu împreună cu ea. 

Părinte elicopter

Termenul de părinte elicopter definește o atitudine parentală concentrată pe eliminarea frustrării din viața copilului. Părintele este tot timpul la datorie, gata să înlăture cu promptitudine orice sursă de frustrare, orice obstacol, orice risc de eșec. Observați că nu am spus să înlăture orice pericol. Protecția în fața pericolelor este o sarcină firească a oricărui părinte. Protecția în fața oricărui disconfort este o sarcină a părintelui elicopter.

Ingrediente ale rezilienței

Frustrarea și eșecul sunt ingrediente ale procesului de învățare, ale procesului de construire a rezilienței. Ele trebuie să facă parte din experiența de viață a copilului (și în mod natural așa se întâmplă). Un rol important al părinților este acela de a se asigura că frustrarea și eșecul sunt pe măsura puterilor și etapei de dezvoltare în care se află copilul. Adică, e mai înțelept să nu îi oferi unui copil de 2 ani ocazia de se frustra în mod repetat încercând în zadar să efectueze o sarcină specifică vârstei de 3, 4 ani.

Un alt rol al părinților este de a se asigura că sunt disponibili pentru a-și oferi ajutorul pentru ca trecerea prin aceste etape firești să fie una în care copilul să nu se simtă singur și neînțeles. Când fetița ta de 7 ani nu este invitată la petrecerea colegei de clasă, dacă ai fi părinte elicopter te-ai gândi imediat la soluții din aceste categori: dăm și noi o petrecere și mai atractivă, chemăm și un clovn și atragem cât mai mulți copii la petrecerea noastră; sau, poate e mai ușor să vorbești cu mama sărbătoritei și să insiști pentru a obține o invitație la petrecerea mult dorită. Problema cu această abordare este că transmite un mesaj care nu este sustenabil – eu, părintele elicopter, sunt aici să îți rezolv toate problemele. Problemele acestui mesaj sunt: 1 – este un mesaj nerealist și fals (greu de imaginat cum vei rezolva problemele fiicei tale de 18, 25, 30 de ani); 2 – îl privează pe copil de o oportunitate importantă de a învăța cum să își gestioneze singur eșecurile, situațiile frustrante, inerente.

De la căutare de soluții la a fi împreună

Dacă însă alegi să nu folosești abordarea elicopter te poți concentra pe răspunsul la întrebarea ce nevoie are acum, în această situație, fetița mea de 7 ani? Cu siguranță prima nevoie ai ei va fi ca starea ei de tristețe să fie recunoscută, întâmpinată cu empatie. Dincolo de tristețe se pot ascunde de pildă temeri de tipul niciodată nu voi avea prieteni. Cu alte cuvinte, gestionarea emoțiilor pe care le trăiește în acest context poate fi mai degrabă direcția de intervenție din partea părintelui. Copiii învață gestionarea emoțiilor făcând acest lucru mai întâi împreună cu părinții. De aceea aceasta ar trebui să fie prioritatea numărul 1 a părintelui într-o astfel de situație – a fi împreună.

  Scris de Mihai Manole, psihoterapeut