Atunci când vorbim de probleme de somn la copii, în primul rând trebuie să facem o diferențiere clară între problemele patologice și cele care țin de o “igienă” deficitară a somnului.
În cazul problemelor patologice, este bine ca părinții să cunoscă simptomele lor și să le comunice medicului pediatru care le poate astfel diagnostica. Printre aceste probleme putem aminti: apneea în somn, refluxul gastroesofagian, ADHD sau deficiența de zinc (tulburarea Pyrrole). Astfel, în cazul în care copilul vostru are una sau mai multe din următoarele simptome este indicat să informați pediatrul:
- sforăie;
- pare câteodată că “horcaie” ca și cum ar rămâne fără aer (iar apoi poate să adoarmă la loc sau să se trezească supărat);
- plânge când suge și nu ia mult în greutate;
- are în mod constant probleme de concentrare și de comportament, chiar dacă doarme suficient pentru vârsta lui;
- manifestă în mod constant o stare de somnolență puternică, chiar dacă doarme suficient pentru vârsta lui.
Vom vorbi în continuare despre “igiena somnului” și de ce poate ajunge aceasta să fie o cauză pentru multe dintre problemele de somn ale copiilor. Printre cele mai frecvente obiceiuri nesănătoase amintim: folosirea luminii albastre înainte de culcare (televizor, telefon mobil, calculator), lipsa unei rutine de somn, consumarea de alimente nepotrivite înainte de culcare (care conțin cantități mari de zahăr), folosirea pătutului pentru alte activități în afara somnului, ore de culcare și trezire nepotrivite / inconstante.
Părinții se raportează diferit la manifestările celor mici și de aceea, ceva ce pentru unii este o problemă pentru alții poate să nu fie un motiv de îngrijorare. Așa că este important să stabilim câteva criterii și exemple care sunt încadrate de specialiști ca fiind problematice – fie pentru că perturbă somnul celui mic, fie pentru că ele creează un puternic disconfort familiei, fie ambele:
- Dependența de o asociere de somn negativă (legănat, suzetă, mâncat) care se transpune în treziri frecvente (mai mult de 3-4 pe noapte în cazul unui bebeluș mai mare de 6-9 luni). În aceste situații bebelușul devine foarte supărat / agitat și nu poate adormi la loc decât cu ajutorul părinților care trebuie să îl legene, să îi dea înapoi suzeta pierdută prin pat sau să îi dea să mănânce pentru a adormi la loc.
- Lipsa unui somn de calitate, având ca motiv principal un număr total de ore insuficient pentru vârsta copilului. Problemele care apar în această situație sunt identificate prin manifestări ca: hiperactivitate, o scădere a sistemului imunitar, dificultăți de atenție și concentrare, iritabilitate, apetit scăzut. În plus, copilul este obosit tot timpul și adoarme cu greu / protestează – mai mult de 20-30 minute (fie seara la culcare, fie la somnurile de peste zi, fie la ambele). Studiile au demonstrat că și o pierdere foarte mică de somn, dar care se întâmplă în mod constant, poate avea efecte semnificative pe termen lung și influențează performanțele cognitive ale copiilor și capacitatea lor de a-și regla emoțiile. În plus, pot apărea și modificari care nu sunt ușor de identificat, cum ar fi creșterea cantității de cortizol în corp (hormon al stresului).
Așa că înainte de a miza pe faptul că unele reacții ale copilului sunt trecătoare și de a neglija nevoia îmbunătățirii “igienei” somnului, este esențial să existe o analiză mai profundă a cauzelor care generează unele modificări de comportament. Efectele problemelor de somn, poate insesizabile acum, vor fi cu siguranță vizibile pe termen lung.
Mai multe detalii şi soluții pentru a îmbunătăţi somnul bebeluşilor vor fi prezentate în cadrul seminarului “Nani-pui: totul despre somnul bebeluşilor”, la sediul Centrului de consiliere şi educaţie parentală “Parentaj” din Bucureşti.
Scris de: Corina Manole, primul consilier pe probleme de somn ale copiilor acreditat în România de către Institutul Internațional pentru Somn Blând, membră a IACSC – Asociația Internațională a Consultanților pentru Somnul Copilului și Educator Parental acreditat internațional “Circle of Security”.
Adaugă Comentariu